“Văd din ce în ce mai mulți oameni săraci când vine vorba de fericire” - Interviu cu Laura Haraba

Am cunoscut-o pe Laura într-o firmă de consultanță - licențiere. M-au surprins plăcut vitalitatea și optimismul ei. Este electrizantă prin felul ei de a fi, prin forma de exprimare, prin capacitatea de analiză pe care o are. Este studentă la Facultatea de Cibernetică si îmi povestește că și-ar dori să inventeze roboței cu diverse utilități care să vină în ajutorul oamenilor. Pe lângă pasiunea ei pentru calculatoare, în timpul liber face planorism. Laura este unul dintre oamenii frumoși care inspiră la acțiune, în sensul de a învăța, de a munci, de a face, de ce nu chiar lucru manual (a făcut o machetă de avion din ațe și cuie). Face cu pasiune orice lucru în care se implică. Este nu doar creativă, ci și omul cu un spirit de inițiativă și optimism  cum rar întâlnești. Vreau să o cunoașteți și voi, așa că am provocat-o la un interviu. 

Spune-ne ce studiezi și cum ai ajuns la această facultate?

În prezent sunt studentă la Facultatea de Cibernetică, Statistică si Informatică Economică, specializarea Informatică Economică în limba Engleză, din cadrul Academiei de Studii Economice București. Consider că alegerea facultății a fost o decizie destul de grea pentru mine deoarece nu am dorit să mă axez pe un singur lucru, ci am dorit să am cunoștinte vaste în urma finalizării studiilor superioare. La începutul clasei a XII-a am analizat planurile de învățământ ale mai multor facultăți, din Cluj și din Bucuresti. Am aplicat aici pentru că îmi oferea ceea ce căutam la momentul respectiv. Un alt avantaj a fost durata cursurilor și seminariilor, fiind de doar 90 minute, redus la jumătate față de alte facultăți și aproximativ acelasi număr de materii per semestru. Acest lucru mi-a permis să am și activități extra-curriculare în timpul facultății, nefiind obligată să renunț la activități pe care le întreprindeam înainte de facultate.

Cum ai ajuns reprezentant de serie?

Aici am o povestioară puțin mai amuzantă, zic eu, deoarece nu mi-am exprimat opinia cu privire la această responsabilitate. În prima zi de facultate aveam un seminar de la 7:30 dimineața. Da, dimineața, nu seara. Cum orarul nu era încă finalizat sau uneori mai conținea și informații eronate, ne-am prezentat cu toții la seminar, însă profesorul nu a apărut. Am început să îmi cunosc colegii, fiind o fire foarte comunicativă, să facem grupuri pe platforme de socializare pentru a putea ține legătura ușor, iar la sfârsitul seminarului am avut inițiativa de a mă duce la secretariat pentru a cere mai multe informații. Spre finalul zilei un profesor cu care trebuia să ne întâlnim pentru susținerea unui alt seminar ne-a transmis faptul că nu există o sală disponibilă în care să susținem seminarul și că ar avea nevoie de numărul de telefon sau adresa de e-mail al reprezentantului grupei. Așadar, urmatoarea întrebare a fost “Cine este acesta?”. În momentul respectiv mă aflam undeva în partea din spate a grupului, față de locul de unde ne vorbea profesorul, însă toți ochii s-au întors către mine, spunând că eu sunt. Și așa am început să reprezint grupa timp de 3 ani. De asemenea, colegii m-au recomandat și mi-au transmis ca le-ar plăcea să îi reprezint și la nivel de serie. Zis și făcut, iar alegerile le-am câștigat la un vot distanță față de contra candidatul meu. 

Cum ți se pare facultatea? 

Facultatea îmi place foarte mult și mi-a oferit tot felul de experiențe, negative și pozitive, ca peste tot. Trebuie să recunosc, însă, că am avut un avantaj deoarece am studiat în limba engleză, iar mulți dintre profesorii pe care i-am întâlnit au studii în afara țării, participări la diferite conferințe și un alt mod de a vedea , gestiona și înțelege lucrurile. 

Dacă ai schimba ceva la forma de învățământ, ce anume ai schimba? 

Cred că aș pune mai mult accentul pe proiecte care au mai multă legatură cu ceea ce se întâmplă acum pe piața muncii, întrebări la examen care se aseamănă cu cele pe care le putem primi la interviuri și, poate cel mai important, pe comunicare. De ce? De multe ori am auzit profesori întrebând la sfârsitul unei explicații sau al unui curs: „Ați înteles?” sau „Aveți întrebări”, însă ne este teamă să spunem „nu” sau să întrebăm, deoarece considerăm că am putea fi judecați. Legătura dintre profesori și studenți ar trebui să fie mult mai puternică. De asemenea, consider esențială și existența unor cursuri speciale pentru comunicare și vorbit în public. Ne înroșim imediat când trebuie să vorbim cu persoane pe care nu le cunoaștem sau în fața unui public familiar mai mare. 

Spune-ne ceva despre pasiunile tale. Cum ai ajuns să faci parasutism/planorism?

Cel mai mult îmi place zborul, sub toate formele sale. De mică mi-am dorit să zbor, iar părinții mei mi-au alimentat dorința oferindu-mi avioane de jucărie în loc de păpuși, iar pentru acest lucru le mulțumesc. Cum am ajuns să zbor? M-am înscris la cursuri datorită unui afiș pe care l-am văzut la una dintre intrările liceului unde am studiat . Clasele a X-a, a XI-a si chiar si a XII-a au fost pline de cursuri, pregătire fizică și cele mai frumoase zile au fost cele petrecute pe aerodrom. În prezent dețin o licență de parașutist și una de planorist.

Este viabil pentru tine (sau pentru tinerii din România) să faci/să facă parașutism/planorism? 

Pentru mine, da, este, însă pentru ceilalți aș spune că… depinde. Depinde de ceea ce vor ei să facă și de ceea ce la place, în primul rând. Viabil cred că este, pentru toată lumea, indiferent de vârstă, să încerce să găsească ceea ce le place cel mai mult.

Ce presupune actualul tău loc de muncă? Îți place?

În prezent lucrez la B-lay, o companie care își ajută clienții să îsi gestioneze licențele software cumpărate de la diverși vânzători. Acest loc de muncă este pentru mine ideal, în momentul de față. Îmi plac foarte mult oamenii și îmi place că învăț ceva nou în fiecare zi. 

Ce îți dorești pentru viitorul tău?

Nu cred că am un plan pus la punct în momentul de față, însă vreau să fac un master la distanță după terminarea facultății. Aș alege un program de învățământ de genul acesta deoarece aș vrea să călătoresc foarte mult și să dobândesc diferite cunoștiințe și să câstig experințe cunoscând lumea și oamenii. 

Ce sfaturi ai da tinerei generații?

Să îsi urmeze visurile, să facă ceea ce le plăce și cred că i-ar face fericiți. Văd din ce în ce mai mulți oameni săraci când vine vorba de fericire. E păcat! Să studieze și să experimenteze mult pentru că o să le prindă bine. 

 

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

adaugă o părere