O viață condimentată

În 2017, la Bookfest, Suedia a fost țara invitată pentru a arăta realizările ei în acest domeniu. Cum particip de la începutul istoriei târgului la toate evenimentele, nu le-am ratat nici pe cele ale Suediei, care m-au impresionat, cu atât mai mult cu cât intrau în aria mea de interes. Eu scriu povestiri pentru copii. Spre deosebire de ceilalți ani, atelierele despre acest domeniu au fost din abundență, iar informațiile m-au uluit: în ultimele 12 luni, se publicaseră 2500 de titluri noi (“Lucru benefic pentru copii, în cazul în care sunt curioși să citească, dar nu pentru scriitori despre care nu se poate spune că se îmbogățesc din asemenea ocupație” - spunea vorbitorul). Am încercat să urmăresc piața de carte din Suedia și nu a fost deloc greu. Dintre toate țările Europei, bibliotecile din Suedia sunt singurele care se află pe Instagram, dar nu numai bibliotecile din orașe sau comune, ci și cele din școli sau licee. Detaliind despre fiecare eveniment și despre fiecare carte pe care o au în fondul personal, poți declara că premiul cel mare pentru popularizarea cărților merge spre această țară care se străduiește să-și ajute copiii și adulții să nu se depărteze de citit. Urmărind zilnic ce se organizează prin biblioteci, am descoperit și conturi de scriitori la care m-am abonat pentru a înțelege cum se petrec lucrurile acolo. Unul dintre acestea este @annaprincesshansson.

 Într-o zi, un anunț despre noua ei carte conținea și cuvântul România. Contextul era: “din fondurile de vânzare ale noii mele cărți, 20% merg spre câinii fără adăpost ai României”. 

Am întrebat-o pe Anna dacă dorea să răspundă unor întrebări pentru românii de ai căror câini fără adăpost este dornică să se ocupe și a răspuns cu entuziasm DA.

 

Când și cum ai început să scrii?

În 2011, am avut o idee despre care am crezut că ar fi minunată pentru o carte pentru copii. M-am gândit că aceasta va fi singura carte pe care o voi scrie vreodată. A fost publicată în 2012 ... și a fost urmată de încă o sută ...
 

Despre ce era vorba în cartea ta de debut?

Cartea a fost numită Dansfeber, ceea ce înseamnă Febra dansului și aducea în atenție un grup de copii care a concurat într-un spectacol pentru descoperirea talentelor. Eu personal am dansat de când aveam 8 sau 9 ani și pe atunci lucram ca profesor de dans.
 

Ținând cont că ai deja o sută de cărți publicate, mulți dintre noi ar fi curioși cât durează pentru a scrie o carte?

Depinde de cât de lungă (sau de scurtă) este acea carte și dacă este ficțiune sau non-ficțiune. Ea variază de la câteva zile la câțiva ani, dar, în ce mă privește, de multe ori lucrez la mai multe cărți odată și scriu aproximativ 20 pe an.
 

Cum îți alegi subiectele cărților?

De când am început să scriu, am lucrat ca profesor, acum am aproape 10 ani de experiență, așa că am întâlnit mulți copii și am aflat ce le place să citească, iar ceea ce lor le plăcea de multe ori era exact ceea ce mi-ar fi plăcut mie să scriu.

 

Despre ce le vorbești copiilor – adolescenților când faci prezentări prin școli?

Vizitez multe școli în fiecare an pentru a mă întâlni cu copiii și pentru a vorbi despre slujba mea și cărțile mele - este o parte a slujbei mele care îmi place foarte mult. Când întâlnesc copiii la școală, le spun despre cum am scris prima mea carte, cum am hotărât să lucrez ca scriitor în loc să fiu profesor, le arăt câteva cărți și le împărătășesc poveștile din spatele lor. Desigur, le prezint și pozele câinilor mei. Aceasta pentru că sunt dintre cei care mă inspiră. Unul dintre câinii mei, Dolly, are chiar și o serie de cărți bazate pe aventurile ei, Dolly Detective (Dolly the Detective).

 

Corespondezi cu cei cărora le sunt adresate cărțile tale?

 Am primit o mulțime de scrisori din școlile unde copiii mi-au citit cărțile. Părinții îmi spun că cei mici se bucură de cărțile mele. Dar sunt și lucruri amuzante pe care le aflu.  De pildă, o persoană care mi-a spus că nu este o idee bună să citească înainte de cină cartea mea despre excrementele animalelor, o carte pe care de altfel copiii o îndrăgesc enorm.

 

Care este relația ta cu bibliotecile?

Îmi plac bibliotecile deoarece se asigură că lectura cărților este posibilă pentru toată lumea, oricât de puțini bani ar avea.
 

Care este cea mai cumpărată carte dintre cele 100?

Fasliga fakta om äckliga kryp, ceea ce înseamnă ceva de genul Lucruri amuzante despre insectele dezgustătoare. 

Care este cartea ta preferată?

Cartea mea preferată este de obicei ultima pe care am scris-o, dar cărțile mele despre câini au întotdeauna un loc special în inima mea.
 

În cărțile tale vorbești mult despre animale. Când a început această dragoste pentru ele?

Îmi plac animalele, toate animalele sunt speciale. Animalele meu preferate, însă,  sunt câinii. Mi-am cumpărat primul câine în 2013, numele ei este Dolly. Ea are o înseamnătate aparte pentru mine: este un buldog francez, care urăște ploaia și căruia îi place să doarmă pe canapea. Înțelege multe cuvinte suedeze, așa că eu și soțul meu trebuie să folosim engleza dacă nu  vrem să fim înțeleși despre ce vorbim, în caz contrar ea va alerga la bucătărie dacă spunem mâncaresau aleargă la ușa din față dacă spunem mașină. Astfel a început dragostea mea pentru câini. Acum Dolly o are pe Selma și sunt cei mai drăguți câini: se iubesc și le place să se joace în curtea din spatele casei. Dar nu toți câinii au o astfel de viață, deși merită acest lucru. La un moment dat, am descoperit situația câinilor din România, vorbesc despre câinii vagabonzi care trebuie să lupte pentru supraviețuirea lor de zi cu zi. Mi se rupe inima gândindu-mă la ei, la cât de foame trebuie să le fie, cât de speriați sunt și cât de dificil le este celor care au pui. Pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la această problemă și pentru a strânge bani ca să pot ajuta, am scris o carte pentru copii numită Chippen från tippen, o carte despre un câine mic fără o casă în care să locuiască. Sper că această carte va ajuta la schimbarea situației pentru câinii vagabonzi. Eu și Emmalill Frank, care este ilustratorul, dăm 20% din profitul nostru către DogRescue și ei vor folosi banii pentru a ajuta câinii fără stăpâni din România. Lucrul cel mai important pe care pot să-l facă este castrarea câinilor, în felul acesta scâzând numărul animalelor care trăiesc în mizerie. 
Cartea Chippen från tippen poate fi cumpărată din august / septembrie anul acesta.

Pentru mine, Anna Hansson este nu numai un exemplu de perseverență scriitoricească și de iubire pentru animalele care ne fac viața frumoasă, amuzându-ne și învățându-ne tot felul de lecții, căci natura e un bun profesor, ci și unul de dărnicie. Poți fi scriitor (sau poți avea orice altă meserie) și să-ți îndrăgești hamsterul ori iepurașul propriu și să nu-ți pese de ceea ce se întâmplă cu alte animale, pentru că-ți dorești să folosești banii personali pentru binele personal. Însă ea ține cont de ceva care se întâmplă la mii de km și se străduiește să ofere din ce e al ei, chiar dacă e vorba despre… străini. M-am bucurat atunci când am aflat despre ea pentru că nu numai cei din afara granițelor noastre fac ceva pentru noi, ci și noi suntem dispuși să-i ajutăm pe alții - știu români care au plecat în țări unde copiii o duc greu pentru a face voluntariat în slujba lor. 

Viața este mult mai condimentată când ești caracterizat de generozitate.

 

 

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

9

Nota de mai sus este media tuturor notelor acordate de cititori. Îți mulțumim!

adaugă o părere