Pentru o viață sănătoasă, evită să asculți vorbele răutăcioase, comentariile celor din jur și “sfaturile” lipsite de esență. Te-ai întrebat vreodată cât timp din viață ți-ai consumat încercând să le faci pe plac celorlalți? Sau mai bine spus în câte seri ai adormit cu gândul la întrebarea “oare ce zice respectivul legat de asta”, în loc să meditezi la lucrurile frumoase de peste zi? În urma unor acțiuni ne place să venim cu replica “ah, pe mine oricum nu mă interesează ce zic alții”, iar asta-i doar pe buze, că-n rest doar tu știi ce ai în  suflet și-n minte.

N-am o experiență vastă în viață, n-am nici înțelepciunea bunicii, nici umorul bunicului legat de trecut, însă dacă e să fi învățat ceva până acum, este o lecție scurtă: tu ești cel mai important, nu-i lăsa pe alții să-ți trăiască viața! Ne uităm în stânga și în dreapta și-ncercăm să citim în ochii oamenilor impresiile pe care le au despre noi sau despre faptele noastre. Într-adevăr, trăim într-o societate, aparținem unei comunitați, suntem înconjurați de oameni și trebuie să ne adaptăm, în niciun caz să devenim sălbatici. Însă în momentul în care secundă  de secundă ne gândim la x, y, z, nu facem decât să ne rupem câte o bucățică din fericire.

Și uite așa după zile și zile, ajungi secătuit, cu inima împărțită ‘ici și ‘colo; la cel care ți-a zis că facultatea asta nu-i de tine, la cel care nu ți-a sprijinit o idee doar pentru că era invidios și la cel care a zis un lucru neadevărat despre tine doar ca să atragă atenția asupra lui. E ciudat cum oamenii reușesc să împrăștie atât venin doar din proprii frustrări nerezolvate, nu-i așa?

Nu trebuie tu să îți consumi energia și timpul, să îți macini sentimentele, să nu dormi nopțile, doar pentru a trăi în regulile pe care alții le scriu și pentru tine. Am întâlnit părinți care aproape își implorau și obligau copilul să aleagă o profesie, doar pentru că aveau ei senzația că au mai multă prestanță în fața vecinilor, a colegilor de muncă și a membrilor din familie când le spun “copilul meu e doctor!” Nu zic acum să ieșim din cuvântul părinților; îi respectăm, îi iubim, le ascultăm sfatul. Dar ce facem atunci când ei vor să ne scrie fila vieții? Este pur și simplu un exemplu, gândește-te că oricine altcineva ar putea în mod involuntar sau nu, să îți marcheze întreg demersul. Până la urmă, ce vrei tu defapt?

Când mă gândesc la viață, mă gândesc la puterea de a lua decizii mai bune sau mai puțin bune, mai imature sau mai argumentate, la fericire sau agonie, fără a mă gândi că trebuie să fac pe plac cuiva, că trebuie să mă încadrez în standardele unei persoane care mâine poate își schimbă părerea. Vreau să fiu autentică, să trăiesc după principiile mele, să mă diferențiez, să fiu eu! Nu vreau să fiu “cumva” doar pentru că toți își trăiesc viața în aceleași norme, unele chiar lipsite de substanță. Vreau să am puterea să spun “asta sunt eu!”, fără să îmi fie rușine sau să mă tem. Să îmi trăiesc viața exact așa cum visez.

 Mi-aș dori să adun în preajma mea oameni care prin atitudinea lor mă înalță, mă ajută să cresc, mă motivează și mă iubesc pentru ceea ce sunt! Oameni care atunci când le cer un sfat, sunt sinceri și nu se gândesc să obțină ceva în schimb. Crede-mă, că  există și astfel de oameni! Cu toții trecem prin momente în care avem senzația că mai bine fugim decât să fim înconjurați de persoane care ne răpesc din bucuria vieți. Depinde doar de tine dacă ai discernământul și curajul să triezi oamenii care te ajută să îți trăiești viața așa cum visezi din primii ani în care ai realizat că ai un drum lung de parcurs.

Nu uita că acesta-i doar începutul! Tot vei întâlni oameni, apoi alți oameni, cei vechi vor dispărea, vor veni alții noi și tot se vor perinda prin viața ta de-a lungul timpului. Lasă-i să îți marcheze viața doar atât cât consideri de cuviință, nu-i lăsa să intre încălțați cu bocancii în intimitatea ta, nu le deschide ușa sufletului atunci când ești vulnerabil și învață să triezi sfaturile bune, de cele fără esență. Reține…nu-i lăsa pe alții să îți trăiască viața!