Generația „Z”, conform definiției date de Simon Sinek, cel care stă la baza ideilor prezentate  în acest articol,  reprezintă tinerii și copii născuți în jurul anului 1994 și după și sunt considerați a fi egoiști, egocentriști și greu de strunit.

 De ce sunt însă acești tineri atât de afectaţi de deprersie, care pare a fi boala secolului? De ce muncesc de dimineaţă şi până seara fără odihnă, fără să aibă însă vreo satsifacţie interioară? De ce merg la facultate, învaţă ani de zile, absolv ca apoi să simtă că și-au ratat ţinta, că au greşit drumul, că ceea ce fac nu îi împlineşte. De ce tocmai această generaţia se confruntă cu toate aceste dileme, probleme, ajungând în final să fie o generație copleșită de depresie, singurătate şi nefericire.

Simon Sinek, un autor de renume internaţional născut în Anglia, speaker motivaţional şi antreprenor a identificat patru elemente care par să ducă la acest rezultat nefavorabil în rândul tinerilor de azi: educaţia venită de la părinţi, media, sindromul „recompensei imediate” şi marile corporaţii şi companii.

Educaţia contemporană
Generaţia actuală creşte într-un mediu familial unde părinții, bunicii, unchii etc. le  spun  în mod repetat că sunt „copii speciali”, că pot obţine tot ceea ce doresc în viaţă, că lumea se aşterne la picioarele lor şi că nu există vreun obstacol pe care să nu-l poată depăşi. Odată ce s-a terminat perioada copilăriei însă, începe lumea reală, acolo unde sunt respinși de la un job, acolo unde nu trec de un interviu de angajare, acolo unde toată imaginea de sine pe care părinţii şi cei apropiaţi o construiseră cu atât de multă grijă se deformează şi piere, asta făcându-i pe majoritatea tinerilor să aibă o stimă de sine scazută şi să se invinuiască pentru nereuşită

Lumea digitală
Folosirea site-urilor media de socializare duce la eliberarea unui hormon al fericirii numit dopamină. De aceea atunci când primim un nou mesaj, creşte numărul de like-uri sau comentarii la o postare ne face să ne simţim bine. Dispozitivele noastre electronice devin astfel un „automat al fericirii sau nefericirii.” Acelaşi hormon este eliberat atunci când fumăm, bem sau pariem. Singura diferenţă este că pentru acestea există restricţie de folosire în funcţie de vârstă, în timp ce pentru media, nu. De aceea avem tineri care atunci când trec prin depresie, în loc să vorbească cu un prieten despre problemele personale, se întoarce spre un dispozitiv care eliberează dopamină în mod automat, dar nu rezolvă în niciun fel problema, care continuă să existe. Adolescenţa este un dintre cele mai vulnerabile perioade din viaţa unei persoane, momentul de tranzţie când influenţa părinţilor scade, şi cea din cercurile sociale extinse creşte. Din păcate însă, generaţia actuală este incapabilă să formeze relaţii bine echilibrate şi de durată, ce au o fundaţie stabilă, şi atunci cînd tinerii  trec prin perioade de anxietate şi stres, nu se bazează pe ajutorul prietenilor, ci se folosesc de „automatul de dopamină.”Cu toate acestea, problemele persistă. Experimentele psihologice au dovedit că persoanele care petrec mai mult timp pe Facebook suferă de depresie mai mult decît cele care petrec mai puţin timp pe site-urile de socializare. Problema nu stă în folosirea acestor dispozitive care facilitează socializarea, ci ea constă în folosirea lor excesivă şi neechilibrată.

Recompensa imediată
Trăim într-o societate în care totul se poate obţine aproape instantaneu. Dacă vedem ceva pe Amazon sau Ebay, e suficient să apăsăm butonul de comandă şi-l vom avea livrat a doua zi. Pentru a face o diferenţă pozitivă în societate, la locul de muncă, în familie este însă nevoie de timp.  Mulţi tineri din generaţia contemporană se angajează la joburi la care vor să renunţe după mai puţin de 7-8 luni, şi când sunt întrebaţi „De ce”, răspund simplu: „Nu simt că produc o schimbare, nu simt că am un impact.” Tinerii din această generaţie au nevoie să înveţe că nu există scurtături pentru un drum pe care merită să mergi. Relaţiile de lungă durată şi o carieră de succes trebuie luate pas cu pas.

Mediul de lucru
Majoritatea tinerilor işi doresc să lucreze pentru marile corporaţii şi companii, care însă nu se preocupă de formarea lor profesională, pe cît se preocupă de cifre de afaceri şi profit. Acest mediu nu-i ajută să îşi balanseze viaţa profesională, să depăşească impactul unei lumi digitalizate, să rezolve problemele legate de stres şi nefericire.

Dincolo de zidul problemelor
Singuri nu suntem suficient de puternici să trecem peste problemele generaţiei actuale. Trebuie să existe un efort consistent şi colectiv care să influenţeze aceast grup de tineri şi să îi conducă în direcţia cea bună. Fiecare individ în parte poartă responsabilitatea formării acestei generații  care are aspiraţii şi doriţe inovatoare şi minunate, dar nu găsește întotdeauna metoda potrivită pentru a le materializa. Depresia, anxietatea, toate aceste probleme actuale pot fi diminute odată ce devenim conştienţi de existenţa cauzelor care duc la aceste consecinţe şi dacă luptăm să le depăşim.