Violet Crawley, contesă de Grantham, protagonistă a celebrului serial britanic Downtown Abbey întreba la un moment “Ce este un weekend?”, pentru că ea nu știa că majoritatea oamenilor lucrează 5 zile pe săptămână, pentru ca mai apoi să aibă 2 zile libere. Thorstein Veblen, un economist și sociolog de renume al secolului trecut spunea că semnalele transmise de cei avuți către ceilalți pentru a sublinia prosperitatea lor, nu se rezumă doar la risipirea banilor pe produse nefuncționale (cum ar fi diamantele), ci și cum își consumă timpul: bogații pot să aibă timp liber, pentru că nu au nevoie să  muncească. 

Cu toate acestea, contrar realităților din trecut și previziunilor lui Veblen, realitățile mai recente ne prezintă un model opus - în care “a fi ocupat cu munca” a devenit un statut mai valoros decât “ a avea timp liber”. Probabil cel mai comun răspuns la întrebarea “ce faci?” sau “cum ești?” este: “sunt ocupat”. Oamenii simpli scriu pe Facebook despre viața lor incredibil de ocupată, celebritățile se plâng că “n-au viață" deoarece sunt "atât de ocupate”, toți sunt atât de aglomerați cu diverse activități pe care trebuie neapărat să le amintească în mediul virtual.  

De ce astăzi persoanele ocupate sunt văzute ca având un statut superior? În concordanță cu visul american, cei care muncesc din greu sunt considerați ca având capacitatea de a urca rapid pe scara statutului social. Prin comparație cu alte culturi în care statutul social se bazează pe moștenire (de exemplu, proveniența dintr-o familie respectabilă), americanii tind să-i idolatrizeze pe cei ce s-au realizat prin munca lor. Astfel, “a fi ocupat” este un semn că “ocupatul” are ambiția și competența de a urca pe scara statutului social. Și chiar o face. Despre oamenii ocupați se crede că sunt puțini și că e mare nevoie de ei. Aproape în orice domeniu, oamenii sunt atrași de produse “serie limitată”, deoarece prin raritatea lor sunt considerate mai valoroase. Astăzi o persoană ocupată este percepută ca fiind o resursă rară, tocmai pentru că are puțin timp disponibil.

“A fi ocupat” poate însemna multe lucruri: inclusiv dacă cineva scrie pe Facebook că “este ocupat cu munca”, în comparație cu cineva care este “mai puțin ocupat cu munca”, sau că cineva s-a plimbat în timp ce asculta un audio book, față de cineva care “doar” se plimbă, deja poți înțelege care este mai important, mai util, mai aproape de idealul societății. O persoană ocupată a ajuns să fie privită ca având un statut superior, deoarece este percepută ca fiind mai competentă, mai ambițioasă, mai solicitată. Într-un cuvânt, un om ocupat, e un om important.

Cu toate acestea, nu în toate culturile statutul de persoană ocupată implică superioritatea. Lucrul acesta se întâmplă mai des în cultura americană pe care noi o împrumutăm prin mass-media, dar elita europeană sau orientală consideră că statutul social nu îți este dat de cât de ocupat ești, ci de cât de liber ești, pe timpul tău, pe viața ta, pe deciziile tale, pe modul în care alegi să îți exteriorizezi valorile și chiar banii.

Care sunt implicațiile statutului de “om ocupat”?

Beneficiul major este că devine mai sigur să “punctezi” pe scara statutului social prin imaginea de om ocupat, dar a fi mereu ocupat poate să aducă efectele negative ale muncii în exces (urmarile pe termen lung afectând sănătatea) și să creeze presiune asupra altora, ca și ei să devină ocupați. Fiind prea ocupat, riști să uiți să trăiești ceea ce contează cu adevărat. Viața se scurge pe lângă tine în timp ce tu ești ocupat.

Când cineva îți spune cât de ocupat este și te simți copleșit pentru că ar trebui să faci mai multe, mai gândește-te odată.  Poate că statutul tău nu e dat de cât de mult muncești, ci de cum muncești și mai ales ce faci după ce ai încheiat munca.