-Ce copilaș frumos aveți...

Mă jucam cu mânuța străvezie a nou-născutului prietenei mamei mele, întrebându-mă de unde a apărut minunea asta jucăușă. La opt ani încă nu îmi explicase nimeni cum stă treaba cu barza.

-Îți dorești și tu un frățior, domnișoară?

- Daaa...însă unul mic, mic, că deja îl am pe fratele meu, iar el e deja mare. Însă mami a zis că nu ne mai face un bebeluș...

- Dacă îți dorești unul cu adevărat, trebuie să te rogi pentru asta, să știi.

- Ahaaa... Iar două minute mai târziu îmi împreunam mânuțele, punându-mi toată credința în rugăciunea pentru un nou frățior.

Îmi amintesc exact ziua în care tatăl meu ne-a luat de o parte, pe mine și pe fratele meu, și ne-a dat vestea:

- Ce ați spune dacă eu și mami am mai avea un copilaș?

”Hmm...dar avem doar două castronașe cu ursuleți... Și oare în ce îl vom îmbrăca? Sper să fie la fel de obligat ca mine să-și bea porția zilnică de suc de morcovi. Dacă va fi băiețel, fratele va avea grijă de el, să fie clar!”

- Ar fi...suuper! De ce, tati?

- Păi s-ar putea ca peste puțin timp să mai venim cu un bebeluș acasă. Și s-ar putea să fie băiețel!

-”Yeeey!”

Parcă ar fi trecut doar câteva zile, atât de clar îmi amintesc ziua aceea de început de iarnă, când ne-a fost prezentat cel mai guraliv membru al familiei Bărbuță.  Bebelușul era înfofolit în hăinuțe albe care contrastau cu fețișoara grena închis, avea părul negru și o căciuliță cu fundiță roșie. Nu semăna nici cu mine, nici cu fratele meu. Eram amândoi blonzi. Și, surpriză! Frățiorul promis era, de fapt...fetiță!

Îi sunt surioară mai mare de 12 ani. O consider un dar, o provocare, și o responsabilitate la pachet cu torente de pupici și îmbrățișări. Este persoana care mi-a scris cele mai siropoase și creative scrisori de dragoste, este cel mai înfocat fan al meu și cel mai atent public de care se poate bucura vreodată un speaker motivațional.

Dacă și tu te înscri în registrul unei surioare mai mari, urmărită de o umbră ghidușă și roz, atunci ceea ce voi scrie este pentru tine. Îți voi spune câteva din lucrurile pe care cred că este important să le cunoască o soră mai mare, din scurta mea experiență pe acest post.

1. Tu ești modelul ei...  Iar dacă diferența de vârstă este de mai mult de patru ani, ajungi idealul ei existențial pentru întreaga copilărie. Exact ceea ce te va vedea pe tine făcând, va face și ea. Sau își va dori să facă. Fie că este vorba despre îndreptat părul, citit din Biblie dimineața sau contrazis părinții.

Întotdeauna îmi voi aminti cu amuzament momentul în care am găsit-o în cameră având buzele palide din cauză că folosise un baton corector pe care îl crezuse lipstick-ul utilizat de mine. O privesc cu mare satisfacție când vine cu teancul de cărți împrumutate de la bibliotecă, și îmi spune că și-a depășit ultimul record de sute de pagini/carte. Însă când îi privesc graba cu care îndeplinește unele treburi mai neplăcute din casă, îmi amintesc că parcă mai ieri, chiar eu omiteam să șterg tot praful, sperând cu naivitate că ochii mamei nu îl vor observa.

După părinții tăi, tu ești cea mai autoritară persoană din viața ei, știai asta? Fă tot ceea ce poți ca să fi modelul de care și tu ai avut nevoie atunci când aveai anii ei.

2. ...dar asta nu îți dă dreptul să îi dictezi viața! Întotdeauna mi-am dorit un frate mai mare. De ce? Pentru că m-aș fi ales cu sfaturi precum: ”Am încercat asta și nu este așa cum pare, haide să îți povestesc eu.” Sau ” Băiatul acela nu este de încredere”, ”Activitatea asta este exact la fel de inutilă pe cât îți spune mama că este”, ”A-ți face breton cu părul ud și foarfeca de bucătărie nu este chiar dovada unui IQ dezvoltat precoce!”. Cineva mai mare și credibil ( dar aveai părinți, Diana, așa-i? – Da, însă știți cum este...pe ei nu îi credem pe cuvânt atunci când avem cea mai mare nevoie să o facem), m-ar fi scutit de multe boacăne. Așa am mai dat cu capul, am testat tot ce îmi părea interesant și am acumulat multe povești de spus când mă voi pensiona.

Și pentru că sunt mai mare și știu eu cum se fac lucrurile, aș putea fi tentată să îi impun micuței mele surioare să facă lucrurile așa cum le văd eu, așa-i? Însă mi-am dat seama că este greșit. De ce?

Pentru că este ca atunci când ne uităm împreună la un film pe care eu l-am mai văzut. Aș fi de ajutor dacă i-aș spune ”Sari peste partea asta, este plictisitoare!”, ”Pune-ți mâinile la ochi, te vei speria după scena asta!” sau ”Stai să vezi cum te vei simții când vor fi salvați la final!”? Cred că aș strica tot farmecul pe care regizorul s-a străduit să-l construiască. Încercând să îți impui propriile soluții și răspunsuri la situațiile cu care se confruntă, scapi din peisaj faptul că, oricât de asemănătoare ați fi, sunteți totuși două persoane diferite. Ceea ce ție ți s-a părut greu, s-ar putea să fie o încercare lejeră pentru ea. Ceea ce era normal când aveai tu zece ani s-ar putea să se fi schimbat astăzi. Ceea ce te reprezintă pe tine s-ar putea să i se potrivească ei mai puțin.

Dăruiește-i libertatea de a-și găsi singură drumul! Și povestește-i pățaniile tale atunci când îți cere voluntar ajutorul...

3. Oferă-i timpul tău! Dacă și tu ai ajuns la vârsta la care mergi acasă doar în vacanțe, vei înțelege când îți voi spune că este greu să îți faci timp. Însă ce faci cu el atunci când îl ai? Cum îți petreci timpul cu surioara ta atunci când sunteți împreună?

  • Gătește cu ea. S-ar putea să fie mai pricepută decât tine, chiar dacă nu îți va fi ușor să recunoști asta. Și, în caz că apar probleme, vei găsi întotdeauna drept scuză curiozitatea ei de a scotoci prin toate oalele.
  • Mergeți să faceți sport împreună. Surioarele mai mici se pricep de minune să îți contorizeze turele de stadion și numărul de flotări și sunt niște foarte buni motivatori.
  •  Scoate-o în oraș. Știu că ești pe minus cu finanțele, însă faptul că o inviți la un suc în oraș sau să mâncați ceva doar voi două, o va face să se simtă incredibil de specială.
  • Stai de vorbă cu ea despre lucrurile care contează cu adevărat! Dacă împărțiți același dormitor, nu o lăsa să adoarmă seara înaintea ta, în timp ce tu răspunzi ultimelor mail-uri, de fiecare dată. Povestește-i despre tine. Pune-i întrebări. Spune-i povești. Cere-i părerea. Descoperă-i secrete din preaplinul sufletului tău. Las-o să se deschidă cum și cât își dorește. Pentru că momentele acestea te vor face să cunoști cu adevărat femeia care te va surprinde mâine. Pentru că lucrurile acestea vă transformă din surori în prietene.
  • Face-ți planuri împreună! O nouă tunsoare? Oare ce mi s-ar potrivi mai bine? Ce facem în vacanță? Plecăm singure la mare cu trenul? Ce gătim bun weekendul acesta? Cum să îmi împletesc părul mâine? Ce aș putea purta la concert? Ce vom face când vom crește mari?

4. Investește în ea! Chiar dacă părinții au grijă să nu îi lipsească niciunul din lucrurile necesare, întotdeauna vor exista aspecte în care vor fi poate, mai uituci. Aici intervi tu: cu experiența, resursele și cunoștințele tale actualizate. Fă-i cadouri utile! Pune-i în mână cărți bune. Ridică-i moralul când nu are încredere în ceea ce poate să facă. Explică-i suficient de clar unele aspecte ale viitoarei vieți de adolescentă, în așa fel încât să nu primească sfaturi anonime de pe internet, așa cum ai pățit tu. Învaț-o să privească lucrurile pe termen lung și să nu permită nimicurilor temporare să îi fure naivitatea mai rapid decât are nevoie. Încurajează-i talentele și pasiunile. Ajut-o să facă diferența între cantitate și calitate, în special când este vorba despre prieteni. Despre prieteni și fotografiile de pe Facebook.

 

Să fiu surioara ei mai mare este cel mai frumos cadou pe care mi l-au făcut părinții. În scurta perioadă care a trecut de când ne cunoaștem mi-a ajuns din brațe, direct la braț. Ocupă cel mai mare spațiu în inima mea și sunt sigură că într-o zi va scrie propriul ei articol din partea... unei surioare mai mici. 

Nu știu cum te simți tu în ipostaza de soră mai mare. Urmărită? Copiată? Provocată? Modelată de ochișorii ei jucăuși? Adorată? Iubită cu cea mai profundă lipsă de egoism? Poate puțin din toate, la fel cum mă simt eu.

Fă din prezența ta în viața ei motivul datorită căruia va râde mai des, va plânge mai puțin și va crede pentru mai mult timp în poveștile cu prinți și prințese pe care și le spun oamenii mari seara. Iubește-o, protejeaz-o, iubește-o din nou!