Cum să-ți faci un prieten, cum să-l păstrezi?

Se spune că, dacă poți vorbi despre întâmplări din viața ta fără să-ți fie jenă, ai o viață frumoasă. Vă place viața pe care o trăiți? Cât din ea puteți împărtăși celorlalți și cât ați prefera să o țineți ascunsă? Același procent de fericire aveți cât puteți vorbi despre ea, același procent de nefericire cât tăinuiți din ea. Ei, fiecare își știe secretele, așa că nu insist. 

Există o zi pe an când se serbează Zâmbetul. Pe ici, pe colo, se mai serbează Fericirea – unele dintre sărbători au început ca reclamă pentru anumite băuturi care, se zice că te transformă pe loc într-un om vesel, plin de voie bună. Dar dacă ar dispărea, ca prin minune, băutura ori posibilitatea de a cumpăra ce ne place din magazine, mâncarea – care ne dă pofta de ea însăși și de viață, uneori, (dacă nu se depune prea multă și atunci ne ține departe de ceilalți pentru că nu ne mai putem deplasa sau pentru că ne e jenă de cum arătăm) - ei bine, dacă ar dispărea toate acestea care sunt stimulente pentru bucurie, am mai zâmbi măcar? Nu mai spun că, pentru a fi sănătoși, avem nevoie chiar de râs în hohote (!) pentru că râsul reduce presiunea arterială și ne scapă de hipertensiune. Tot el reduce hormonii stresului și curăță plămânii și țesuturile de aerul stătut rămas în interiorul lor, pentru că atunci când râdem eliberăm mai mult aer decât inhalăm. Un alt beneficiu al râsului este că accelerează funcțiile imunitare din organism. De asemenea, declanșeasă procesul de eliberare a endorfinelor, care sunt compuși chimici ai creierului ce ne fac să ne simțim voioși și fericiți. Ar trebui să profităm de fiecare ocazie care ne dă posibilitatea să râdem: un copil care merge pe stradă și poartă aripi de fluture, o fetiță care a vrut să se ducă la grădiniță îmbrăcată ca Jasmine, prietena lui Aladin, și și-a pus pe ea o pătură (sigur, mustăcim în așa fel încât să nu ne vadă ea, ca să nu o facem să se simtă rău, dar simțim naivitatea și splendoarea momentului pentru inimioara ei; după cum n-ar trebui sub nicio formă să trecem pe lângă ea fără a-i arunca o privire prietenoasă - și câți dintre noi se trezesc în fața subiectelor de râs cu  o atitudine blazată Las’că-i trece când s-o face mare și-o vedea ce grea e viața…)

Cei mai mulți dintre noi nu numai că nu râdem, dar tăiem chiar cheful de chicoteală al altora, lucru care, trebuie să o recunoaștem deschis, nu ne recomandă ca prieteni sinceri, deschiși, pentru cei pe lângă care trecem. Așa că, dacă nu avem prieteni, să ne gândim că faptul de a nu poseda știința râsului s-ar putea să fie unul dintre lipsurile noastre. 

Râsul poate fi năvalnic la cei cu temperamente mai deschise și mai discret la ceilalți, însă important este că există. Putem râde pentru că vedem ceva spectaculos sau pentru că observăm ceva înduioșător, la care nu ne-am fi gândit niciodată. Cel mai bine este să ne dăm voie să facem lucrul acesta – dacă nu o vom face, dacă vom rămâne închiși la oportunitățile de hohotire pe care ni le arată viața, este normal să spunem că trăim ceva fără gust și fără culoare. Da, da, fără râs, viața este anostă și neinteresantă. 

Numărați de câte ori zâmbiți într-o zi.

Numărați de câte ori râdeți.

Vedeți motivele pentru care faceți lucrurile acestea și căutațile mai apoi, pentru a le integra în viața voastră.

Când sunteți triști, mergeți pe lângă cei care au parte de bucurii și bucurați-vă alături de ei.

Când ceilalți sunt triști, ridicați-vă deasupra propriilor necazuri și ajutați-i să râdă în hohote, pentru ca să poată lua viața de la capăt.

Ce ziceți? 

E chiar așa de greu să fii fericit și să-ți faci prieteni dacă secretul constă în discretul zâmbet sau în hohotitul râs?

 

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

9.8

Nota de mai sus este media tuturor notelor acordate de cititori. Îți mulțumim!

adaugă o părere