Cum să te bucuri (și) la tinerețe?

Ce spun oamenii atunci când îi întrebi dacă sunt fericiți? 

Unii spun că nu știu despre ce vorbești, alții că așteaptă pensia pentru fericire. Există o idee care circulă printre tineri: “muncim din greu până la 40-50 de ani și apoi așteptăm pensia și fericirea”. Vârsta pensionării ajunge să fie privită ca un refugiu și ca o … opțiune așteptată pentru a fii fericiți. 

Specialistul Ronald Inglehart a realizat The World Values Survey – o cercetare la nivel global, cu privire la valorile și credințele oamenilor, cum se schimbă ele în timp  și cum afectează ele social și politic lumea noastră. Una dintre concluziile lui este că fiecare grupă de vârstă, de la adolescență până la pensie, are același nivel de satisfacție. 

Ținând cont că adolescenții spun că ei au cele mai multe oportunități și abia așteaptă tinerețea ca să obțină fericirea adevărată, cum să poți crede așa ceva? Ce înseamnă că “toți au același nivel de satisfacție, indiferent de grupa de vârstă”? 

În plus, ca să revenim la pasiunea pentru ideea de “pensionare”, ar fi interesant să aruncăm o privire către studiul a doi cercetători americani, Daniel Mroczek și Spiro Avron. 

Aceștia au ajuns la concluzia că, de fapt, nivelul de satisfacție în viață crește la … 65 de ani, apoi suferă o ușoară scădere mai ales la vârsta de 85 de ani. 

Și, ca o încununare a informațiilor, aflăm de asemenea că bunăstarea subiectivă și stima de sine sunt mai ridicate la vârstnici. 

Dacă tot am pornit cu studiile, haideți să luăm în discuție și sondajul american care a arătat că cei mai nefericiți sunt adulții tineri între 20-24 de ani, iar cei care se declară în mod constant fericiți sunt vârstnicii între 65-74 de ani. 

Pe lângă toate acestea, dacă înainte se întâmpla rar ca o persoană să sufere de depresie înainte de maturitate, azi, adolescenții se plâng adesea de deprimare și fac gesturi disperate…

Uimită de aceste schimbări din societatea de azi, Lucie Mandeville, psiholog și conferențiar, ne provoacă: „Puneți pietricele în pantofi, purtați ochelari ale căror lentile sunt aburite, deplasați-vă într-un scaun cu rotile, îmbrăcați-vă în haine inconfortabile pentru a vă da seama cât de greu este să-ți pierzi autonomia fizică”. Deși aceasta este starea celor mai mulți vârstnici, ei reușesc să se bucure de viață. Oare de ce? 

Mara Mather, profesor de gerontologie și psihologie la Universitatea din Carolina de Sud, explică faptul că activitatea neuronală a creierului care primește și procesează informațiile negative scade odată cu vârsta, pe când cea care procesează informația pozitivă se menține și chiar crește, pe măsură ce îmbătrânim. 

Tinerii au atât de multă energie încât decid să lupte cu orice, pentru a schimba orice, ca să repare orice. Lupta aceasta îi face să aibă impresia că viața e mai mult un câmp de luptă cu mine antipersoană, decât un câmp cu maci, unde să te poți relaxa… Informațiile negative care pun stăpânire pe viața noastră ar trebui lăsate în anticameră pentru vreo 40 de ani (că atunci, oricum, nu mai sunt luate în seamă, după cum spuneam, datorită activității neuronale reduse de a procesa negativul!) și ar trebui scoase în față cele pozitive, cele care ne dau vigoare.  

Ce “informații” negative ne afectează? Când suntem mici, întrebările părinților: “Dar X ce notă a luat?”; prin gimnaziu, observațiile celor din jur că nu arătăm atât de bine ca prietenii alături de care ne petrecem timpul; la liceu, amenințările celor din familie sau din propria noastră gândire, că nu vom face față examenelor pe care le avem de susținut; la facultate, că nu vom găsi un loc de muncă; pe la 27 de ani, că nu va dori nimeni să-și lege viața definitiv de noi… 

Copilăria, adolescența, tinerețea abundă de idei care pictează în gri sau negru viitorul. Chiar dacă aceasta este realitatea, pentru a fi fericiți, trebuie să devenim niște luptători care vor să învingă culorile sumbre. 

De acum înainte, oricât de năucitoare ar fi veștile, ar trebui să le vedem în roz și, oricât de mulți ne-ar pune piedică, ar trebui să vedem picioarele lor ca pe niște obstacole amuzante într-un parc de aventură - și, să fim sinceri, acolo ne distrăm copios când apar dificultăți, pentru că vrem să demonstrăm că avem forță. 

Am fi înțelepți dacă ne-am mobiliza energia pentru a căuta soluții, nu pentru a ne plânge de milă. Vom fi realiști, deci fericiți, dacă vom privi lucrurile prin prisma unei încurajări: “Nimic nu este prea greu la Dumnezeu”, iar Lui Îi pasă de noi și nu ne lasă singuri.

După cum se știe, după ploaie, vor apărea nu numai soarele, ci și ciupercile. Când e gheață, te poți distra alunecând. Când e noroi, ai un motiv serios să-ți speli încălțările pe care în rest le ignori și arată destul de rău…

Cu alte cuvinte, dacă vrei motive să fii fericit, poți găsi. Dacă vrei motive să te bucuri, îți stau la dispoziție – tu trebuie doar să le cauți.

Deviza următorilor ani? Fără procesarea informațiilor negative! Fii fericit (și) la tinerețe!

 

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

9

Nota de mai sus este media tuturor notelor acordate de cititori. Îți mulțumim!

adaugă o părere