Cum să continui să îţi doreşti ceea ce deja ai?

Pare un concept paradoxal şi cumva prea filozofic pentru realitatea cotidiană a secolului XXI. Într-un mediu în care oceanul de posibilităţi este incomensurabil, în care noutatea se află la ordinea zilei, în care ritmul gratificării instante este accelerat, pare destul de anostă pretenţia de a fi mulţumiţi cu ceea ce deja avem.

 Deşi această întrebare retorică poate avea aplicabilitate în numeroase domenii, aş vrea ca astăzi să ne concentrăm atenţia asupra iubirii , asupra acestui sentiment universal întâlnit şi atât de eterogen experimentat.

Cum să facem ca dorinţa sentimentală să fie peretuă, constantă şi chiar ascendentă atunci când vine vorba de iubire, şi nu una nouă, iniţiatică, utopică şi efervescentă, ci una înrădăcinată în rutină, atentuată de familiaritate şi erodată de timp?! Iată mai jos câteva sugestii utile şi practice sugerate de unul dintre cei mai competenţi psihoterapeuți în domeniu- Esther Perel.

1. Nimic nu este de descoperit, dacă nimic nu este ascuns.
  

Este ceva despre mistere şi secrete care ne acaparează interesul, care ne menţine curiozitatea vie şi care stimulează în forul interior o aglomeraţie de sentimente. 
Deşi relaţia poate că s-a cristalizat deja într-un cocon de familiaritate, păstrează întotdeauna un dram de mister, un aport de noutate continuă, un element surpriză care să electrizeze sentimente de altfel devenite monotone şi bătătorite. 
Tindem uneori să fim atraşi de alte persoane tocmai datorită elementului de noutate pe care întreaga experienţă îl aduce cu sine. În cazul unei relaţii de lungă durată, noutatea contribuie în aceelaşi fel asupra sentimentelor de exaltare şi entuziasm.


2. Mai răruţ, că-i mai drăguț 

Deși poate fi important pentru parteneri să aibă întrevederi constante şi la intervale destul de apropiate, elmentul de distanţare temporară adaugă elementului de surpriză o nouă intensitate, care sporeşte bucuria revederii, a reîntâlnirii, conferindu-i o nouă frumuseţe.
 Prea des devenim obişnuiţi cu frumosul şi excepţionalul și ajungem să-l banalizăm, făcând să pălească importanţa clipelor preţioase din cauza faptului că le luăm ca pe un dat. 
Sentimentele devin autentice şi mai intense tocmai datorită contrastului puternic pe care absenţa şi prezenţa persoanei iubite îl generează. 



3. Dragostea înseamnă libertate

Dragostea nu înrobeşte, nu ţintuieşte într-un loc pe cel pe care îl iubim, nu îl face un prizonier sentimental al oricăror capricii. 
Noi ne dorim întotdeauna ceea ce nu putem avea, ceea ce este dezirabil, dar pare imposibil de obţinut. Deşi unii parteneri pot exprima o posesivitate ceva mai intensă, este important să înţelegem că persoana de lângă noi nu ne aparţine niciodată în mod complet, total, abandonat, şi că există întotdeauna posibilitatea ca cel iubit să plece de lângă noi. 
Înţelegând faptul că iubirea este un proces continuu, care nu se sfârşeşte niciodată, vom putea să continuăm să ne dorim ceea ce avem deja, şi asta tocmai pentru că ceea ce avem nu ne aparţine niciodată în mod complet.

 Și mai ales că ceea ce vom avea mâine va fi diferit față de ceea ce avem astăzi. Iubirea se transformă și ne transformă.

 

Resurse: 
https://www.youtube.com/watch?v=ierRipP-7JA

 

notează articolul

Astăzi tu ești profesorul!

5.5

Nota de mai sus este media tuturor notelor acordate de cititori. Îți mulțumim!

adaugă o părere