În virtutea faptului că ei te-au adus pe lume, mama și tatăl tău reclamă într-un fel dreptul de a avea un cuvânt de spus în alegerea partenerului tău de viață? Ce e de făcut? Le ceri sfatul, ții cont de el sau îi pui în fața faptului împlinit, prezentându-le pe viitorul tău soț sau pe viitoare soție și atât?

În general copiii care găsesc motive de reproș la adresa familiei de origine, resping implicarea părinților în alegerile lor legate de cuplu, iar cei care au în mama și în tata un model frumos, vor ține cont de opiniile lor. M-aș bucura să faci parte din ultima categorie, să ai o relație frumoasă, de prietenie cu părinții tăi și să le ceri părerea. Și chiar dacă ei nu au fost cel ma bun model pentru tine la acest capitol, pleacă de la premisa că ei îți vor binele și că experiența lor de viață te poate ajuta. În momentul în care vei avea inițiativa unei astfel de discuții cu părinții tăi, vei crea niște punți de relație care pot repara ceea ce nu a fost chiar perfect până atunci. Poate că nu ai avut cea mai bună relație cu părinții și mai ales pe la vârsta adolescenței, au ieșit ceva scântei, dar când te afli pe pragul de a lua o decizie pentru viitorul tău, nu ignora să stai de vorbă cu ei.

Dar ce faci în condițiile în care tu le ceri sfatul și ceea ce auzi nu e tocmai ceea ce îți doreai? Dacă părinții îți spun să nu te grăbești cu căsătoria, nu pentru că ai fi prea tânăr, ci pentru că “nu e de nasul tău”, “ce, altul mai bun nu găseai?”, “una e să fiți prieteni, dar chiar să te căsătorești cu el/ea?”, “lasă că găsești pe cineva mai bun”, “am investit atâta în tine, ca acum să îți compromiți viitorul?”, “nu vezi din ce familie provine?”, “nu are și el/ea o meserie”, “e cam derbedeu” sau “nu e fată serioasă”?

Ce faci mai departe?

În primul rând cheia rezolvării acestei situații este continuarea comunicării. Nu te bloca, nu respinge orice idee venită din partea lor și nu face nicio alegere încă.

Amintește-ti că indiferent dacă și cu cine te căsătorești, mama și tata vor rămâne părinții tăi, te iubesc și te vor iubi, chiar dacă nu vor fi de acord cu decizia ta, chiar dacă ei vor fi supărați și tu dezamăgit. Poate nu știu să o arate mereu, dar iubirea lor există.

Așa că arată-te dispus să le asculți argumentele și chiar cântărește fiecare argument cu grijă. Pune întrebări, cere clarificări. Poate că tu “gândești cu hormonii” și că o părere mai detașată îți prinde bine. Dacă argumentele părinților sunt pe undeva și semnele tale de întrebare sau incertitudinile tale, atunci cu atât mai mult nu le înăbuși, ci evaluează-le. Ai destulă experiență de viață, dar nu le știi nici tu pe toate.

Nu începe să te plângi partenerului despre împotrivirea părinților. Spune-i mai degrabă pe un ton liniștit și chiar îngrijorat care sunt rezervele lor și vezi ce contra-argumente are. Spune-i că ai fi mai liniștit dacă ar rezolva aceste neajunsuri și că a le câștiga încrederea “alor tăi” poate fi un câștig pentru relația voastră.

Folosește-ți abilitățile pentru a crea contexte în care părinții să-l cunoască pe partenerul tău. Dacă acesta “dă cu bâta-n baltă” și pe bună dreptate, părinții nu-l plac, cu atât mai mult lucrul acesta ar trebui să-ți dea de gândit. Nu închide ochii acum și la nevoie nu-ți fie teamă sau rușine să recunoști față de părinți că au avut dreptate.

Nu uita totuși că decizia îți aparține în cele din urmă ție. Oricât de mult te-ar iubi părinții și ar încerca să te aibă în preajmă sau să te influențeze, dacă în familia ta vei fi nefericit, TU vei fi nefericit. Ai dreptul să îți alegi cu cine să te căsăstorești, dar uneori acest drept poate fi folosit greșit. Fă o alegere care să te mulțumească pe tine, dar care să nu îți pună în pericol relația cu părinții. O alegere care să te mulțumească și acum, dar și peste zece sau douăzeci de ani. Nu știi cum va fi atunci, dar poți anticipa unele aspecte. Dacă diferețele dintre voi, cele sociale, de educație, de valori, de așteptări sunt prea mari acum, ele vor eroda serios viața voastră de cuplu. Ai în vedere criteriile de moralitate, de caracter, de compatibilitate pe care părinții le pot invoca. Faptul că e prea scund, prea gras sau nu e blond, nu sunt argumente de care să ții seama. Nici chiar cele legate de diferențele financiare, deși aspectele acestea nu sunt complet de neglijat.

Încearcă să-i înțelegi pe părinți: și pentru ei e un moment de cumpănă. Poate se tem că te vor pierde. Asigură-i de iubirea ta, arată-le respect, dovedește-le că relația ta de prietenie te înalță, te face mai bun, te face chiar un copil mai bun și atunci nu se vor (mai) împotrivi.