Scandalul dezinfenctanților este deja cunoscut: o serie de anchete prin care Cătălin Tolontan și echipa de jurnaliști de investigații de la Gazeta Sporturilor au arătat că spitalele din România folosesc pe scară largă dezinfectanții proveniți de la firma Hexi Pharma, dezinfectanți în care substanțele active au fost diluate de până la zece ori.

Acest scandal a reușit să aducă în prim plan o problemă mult mai serioasă decât un simplu fapt ilicit izolat. Proporțiile și implicațiile acestui scandal se întind suficient de mult încât să îți scuture serios încrederea, deja fragilă, în autorități și liderii în mâinile cărora ne încredințăm zilnic siguranța și sănătatea.

Problema pe care acest scandal o dezvăluie indică o metastază morală existentă în societatea românească, la nivel de conducere. Este vorba de un sistem care nu va putea fi dezinfectat moral cu o simplă cercetare penală și, eventual, o sentință legală corespunzătoare. În ce punct și-a pierdut societatea noastră, la nivelul cel mai înalt, integritatea? Corupția nu este decât un simptom. Ea poate fi pedepsită, dar cum se va vindeca sau curăța? Cu siguranță, dezinfectantul moral de care avem nevoie este unul nediluat, cu concentrație maximă.

Nu mă îndoiesc de faptul că organele abilitate de lege își vor face partea în a cerceta și condamna persoanele răspunzătoare de eventualele prejudicii cauzate. Ceea ce este trist faptul că este nevoie de inițiative jurnalistice independente și asumarea unor riscuri personale pentru a investiga și a descoperi această realitate, după cum recunoaște chiar Cătălin Tolontan, într-un interviu pentru Republica.ro: „Suntem conștienți că este cea mai riscantă anchetă a noastră din ultimii 20 de ani. [...] E prima oară când reflectăm serios la pericole fizice.”

Nu ne-au diluat doar dezinfectanții. Ne-au diluat încrederea. Posibil în mod ireparabil. Dar există un lucru pe care nu îl vor putea dilua niciodată: dorința de a afla adevărul. Există o speranță în refacerea morală a societății noastre. Aparent, ea vine, mereu și mereu, din partea generațiilor mai tinere, atunci când generația actuală a eșuat. Răzvan Luțac este una din dovezi. El a avut o contribuție decisivă în această investigație. Are 23 de ani și este deja de 7 ani în redacție.

„Mă simt mândru că un tânăr jurnalist de 23 de ani a adus oamenilor atâta informație. Când prinții Sănătății și regii comerțului cu dezinfectante se vor întreba de unde li s-a tras, să lase prostiile cu străinii, serviciile sau cine știe ce interese. Să afle asta: un jurnalist de 23 de ani i-a scos la iveală!” - Cătălin Tolontan.

Primul pas spre o Românie normală, integră, morală, este aflarea adevărului și înfruntarea realității existente, oricât de dureroasă ar fi. La momentul actual, există o criză serioasă a liderilor de încredere, asta pentru că ei ne demonstrează lipsa respectului minim pentru semeni, nu mai vorbim de un interes real pentru binele lor.

Pentru o țară în care majoritatea cetățenilor pretind a crede în Dumnezeu (Studiu IRES: 95% din români declară că ei cred în Dumnezeu), este nevoie să ne întrebăm: „La ce bun?” Religiozitatea și relația reală cu Dumnezeu sunt lucruri total diferite. Probabil, cea de-a doua este soluția pentru a ne redobândi integritatea morală. Numai Dumnezeu va putea transforma niște inimi de piatră în inimi de carne, care se vor gândi și la semeni și la binele lor.

Optimismul lui Tolontan este surprinzător și emoționant: „Știu că, pentru fiecare Dan Condrea, există sute de români care muncesc din greu și-și respectă semenii. Aseară m-a sunat Mirela Neag, colega mea. Era tuflită. „Ești obosită?”, o întreb. „Nu. Am plâns. Am recitit ce am scris azi, le-am revăzut imaginile ăstora și nu-mi vine să cred pe mâna cui ne-am lăsat cu toții. O țară întreagă la cheremul unor psihopați!”.

Oamenii de rând, muncitori și onești, se încăpățânează să creadă că pot avea un viitor frumos și sigur aici, la ei acasă. Cred cu tărie că oamenii buni sunt mai mulți decât cei răi. Dar ei trebuie să se trezească din somn și să renunțe la încrederea oarbă în cei care îi conduc.