“Îi bătea inimioara, îi bătea inimioara?”, întreba obsesiv tânara de lângă mine.

“Credeți că a simțit ceva?”, continuă ea în timp ce asistenta o privea cu milă.

“Nu știu, domnișoara!”, a fost răspunsul sec al asistentei în timp ce îi aranja perfuzia.

Câteva clipe mai târziu, am rămas singură în salon cu tânara care plângea în hohote. Ce să-i spun? O privesc pe furiș și îmi caut cuvintele, dar ea mă surprinde cu o întrebare.

“Și tu ai făcut avort?”

“Nu, eu am născut acum câteva zile. Am doi copii. Am născut gemeni, o fetiță și un băiat”, am răspuns în timp ce fata făcu ochii mari.

“Doi copii?! Gemeni? Dar ești măritată? Tatăl a vrut copiii?”

I-am confirmat că sunt căsătorită, că ne-am dorit copii și după câteva detalii legate de naștere, încet, discuția se muta către ea.

Povestea clasică: studentă, însărcinată, părinți speriați, prieten care nu vrea să fie tată. Soluția: avort. Fata își poate continua studiile, părinții pot scoate capul liniștiți în lume, tânărul se poate distra în continuare fără griji.

Nu voi vorbi despre grozăvia avortului, nici despre mijloacele de contracepție, nici despre sexul fără angajament, ci vreau să vă spun ce m-a impresionat la povestea acestei fete pe care am cunoscut-o acum nouă ani.

Fata iubea copiii și era sensibilă la aspectele morale legate de crimă. Știți de ce era în salon alături de mine?

Pentru că nu a fost în stare să decidă ea!

Prietenul a adus-o la doctor, părinții au plătit, ea doar a plâns.

Dar nu a fost decizia ei, gândită și asumată. A făcut totul de dragul altora: să nu își supere părinții, să nu își piardă iubitul, să nu fie marginalizată la școală, să nu iasă din tiparele societății. Alții au ales pentru ea. Alții i-au spus ce e mai bine. Alții i-au creionat viitorul. Poate o compătimim sau o condamnăm pentru asta. Prea târziu pentru situația ei.

Dar eu? Dar tu? Câte din alegerile tale sunt chiar ale tale și câte sunt dictate de alții? “E mai bună facultatea asta!”, “ Ce să cauți cu X?”, “Ia și tu o gură din asta!”, “Hai să-ți spun eu cum stă treaba”, “E mai bună mașina asta”, “Eu te învâț de bine”, “Mută-te acolo sau aici”, “Lasă că eu știu mai bine”….sunt picăturile chinezești care îți tocesc treptat puterea de a decide. Dar consecințele nu le suporta nimeni în locul tău.

Decide tu pentru tine. Alegerile tale te reprezintă. Orice alegere este o declarație despre cine ești, ce crezi, ce valori ai, unde vrei să ajungi în viață. Iar deciziile repetate conduc către un stil de viață, către un caracter, către un viitor.

Te poți sfătui cu alții, poți avea modele, trebuie să cântărești opțiunile, dar până la urmă tu decizi.

“Dă-mi telefonul să-i mai văd odată pe copiii tăi”, mi-a cerut tânara cu lacrimi în ochi. I-a privit lung și apoi s-a întins pe pat.

“Dacă aș fi avut curaj, nu eram azi aici”, a șoptit ea în timp ce își lăsa capul pe pernă. Perfuzia și-a făcut repede efectul și încet a adormit, cu lacrimi pe obraz, cu răni în suflet.

 

Păcat că nu a avut curaj…