“E de încredere, e focusat pe nevoile noastre, e informat mereu în domeniu și cel mai important: nu dă niciodată greș.” - Monalisa Puruhniuc, clientă.

Muncesc din greu să fac fiecare client fericit. Atunci când pleacă din salon vreau să văd că e încântat de ceea ce am făcut.

Am pus o foarfecă în mână foarte devreme. Aveam 14 ani și un vecin a venit să se tundă la tata, care este frizer de meserie. Cum nu l-a găsit acasă, clientul a insistat să îl tund eu. Văzusem cum se face, dar nu tunsesem niciodată. Însă eram ferm convins că e foarte ușor! În mintea mea de copil am zis: ce-o fi, o fi! Eu tund! Ei bine, nu a fost uşor. Și vă las să deduceți cam cum arăta părul omului la final.

Sunt deja foarte mulți ani de când am realizat prima tunsoare. Mâna stângace, pentru care, parcă, nu exista speranță, a ajuns precisă. Nu mai știu exact ce simțeam când am luat prima foarfecă în mână. A fost greu, eram speriat, nu îmi plăcea și la vremea aceea aveam alte gânduri de viață.

Astăzi știu că asta e meseria mea. Ştiu că o execut foarte bine. Astăzi e o plăcere să am grijă de părul clienţilor mei. Mă bucur de alegerea asta. Simt că această meserie m-a definit ca om.

Cred că acolo unde-ți este inima, acolo vei petrece tot timpul. E important să știi ce vrei în viață. Socieatea noastră ne impune standarde pentru care nu suntem pregătiți și care nu ne plac, dar la care ne adaptăm pentru că...așa face toată lumea. Nu facem ce ne place pentru că ne e frică. Ne e frică de: lipsa banilor, de ce vor spune ai nostri, de cum vom fi etichetați şi mai ales ne e frică să nu o dăm în bară. Teama de eșec are loc în fiecare din noi. O amică are o vorbă: ”cancerul doarme cu mine în pat.” Pentru fiecare din noi cancerul reprezintă altceva. E crunt să te pui seara să dormi și lângă tine să se înghesuie toate visele tale. Să te fure somnul în timp ce teama de a le împlini se culcă peste ele. O pățim cei mai mulți dintre noi. Ne păcălește mereu că nu suntem destul de buni și că vom eşua. Dă-ți măcar o dată șansa să încerci! E mai ușor de trăit cu faptul că ai încercat și nu a mers, decât cu durerea lui ”mi-a fost frică să nu greșesc”!

Nici în cealaltă capcană nu este bine să cădem. Să vedem ceva la alții și să ne gândim: “cât de greu poate fi dacă cel de alături o face cu atâta ușurință?” Îngrozitor de greu! Lecția asta am primit-o foarte des în viața mea. Rezultatele în orice domeniu vin după o muncă pe care nu poți să o rezumi la câteva cuvinte. Nici nu mai ştiu câte sacrificii am facut, câte dureri de spate, de mâini, de ochi, am îndurat. Sunt peste 20 de ani de când activez în acest domeniu. Am tuns de zeci de mii de ori. Am început cu cel mai stângaci tuns posibil, un eșec în artele frizeriei, dar am avut curaj și motivație pentru că tot atunci am câștigat și primii bani. Banii erau foarte importanți, mai ales atunci. Perioada de după comunism, când fiecare încerca să schimbe ceva și să reușească, nu a fost tocmai una ușoară. Odată cu primii bani se nășteau pe spatele meu aripile independenței. Briza dulce a libertății. Ce bine e să fii tânăr și să stai în intersecția plină de posibilități! Să poți apuca pe orice drum fără să te bată pe umăr experiența, spunandu-ți într-un mod nu chiar frumos că e greu. Și mereu e greu, dar noi nu știm asta. Aflăm pe drum.

Într-un fel sau altul am crescut în frizerie, așa că școala de arte și meserii a fost locul unde am putut să mă afirm. Acolo am simțit pentru prima dată ce înseamnă a fi mai bun decât restul, a ști mai mult. Un fel de succes precar, dar suficient pentru a continua. Cea mai frumoasă parte de acolo era să stau în față şi să explic, sau să arăt, cum se face. Nu tundeam nici pe departe profesionist, dar aveam deja experiența foarfecului și tunsesem, nu glumă, comparându-mă cu cei de acolo.

Probabil vă gândiți că după școala de arte și meserii eram un frizer cu diplomă și în culmile fericirii, dar nu eram. Gândurile mele zburau spre alte culmi. Inima îmi tânjea să ajung pastor. Am stat luni întregi cu cărțile în brațe și mă vedeam deja la Institut. În tot acest timp am mers la salon unde tundeam cu entuziasm. Stăpâneam foarfeca fără frică și munca asta îmi devenise comodă. Era grea, dar comodă. Au venit zilele de examen și cumva, ceva, nu a funcționat. Rețeta nu a fost bună. A fost dezamăgitor, dar am descoperit o altă bucurie, una pe care nu o cunoșteam.

Sunt doar un hairstylist, îmi spun uneori și apoi constat că nu. Nu sunt doar un hairstylist. Fiind aproape zilnic în salon si petrecând cu clienții câteva zeci de minute, am descoperit rolul meu de ”psiholog” în meseria asta. Am aflat povești de viața, am ajutat oameni și ei m-au ajutat la rândul lor. Învățăm în ficare clipă a vieții de la persoane de la care nu ne așteptăm. Eu am învățat numeroase lecții din greșelile altora. Sunt recunoscător pentru oamenii pe care îi întâlnesc în fiecare zi de muncă. Deseori am plâns la poveștile de viață ale unora și mi s-a încălzit inima la poveștile altora. Oamenii care trec pragul salonului în fiecare zi sunt extraordinari. E minunat pentru mine să întâlnesc atât de multe tipuri de personalitate! Sunt clienți care mă provoacă în fiecare zi să fac ceva nou. Cele mai frumoase provocări sunt la nivel mental, pentru că încerc să îi descopăr pe ei, ca oameni, din stilul lor. Am învățat de la ei că a renunța nu e altceva decât o înfrângere, dar să te trezești în fiecare dimineață și să încerci din nou, ăsta e drumul îngust spre succes! Și am mai învăţat să fiu fericit când munca e grea. De-ar fi ușoară, ar face-o toată lumea! Locul unde sunt, e în mod evident binecuvântarea vieții mele.

E adevărat, sunt job-uri care ne chinuie, dar dacă reușim să facem ce ne place, munca ne va defini. A fi mulţumit e cheia echilibrului în viață.

Foarte important în meseria asta e să știi să înțelegi nevoile clientului. Poate că nu pare mare lucru, dar arta tunsului e plină de regului, de croiuri care trebuie urmarite, de imaginație, și mai ales de anatomie. Principiul după care mă ghidez când consiliez un client, este mereu același: se poartă ce îți stă bine. Tendințele din zona asta sunt mereu variate, și foarte mulți aleg tunsori care nu li se potrivesc. Evident, orice tendință poate fi adaptată. Cred că asta e ceva ce poate stabili daca un hairstylist e bun sau nu.

Vrem tunsori/coafuri cât mai sofisticate, cât mai în trend, culori țipătoare…inedit, uitând parcă de noi. Unele se potrivesc mănușă personalității noastre, altele ne stânjenesc. Se poartă ce ne definește! Clienţii mă întreabă des: care este tendinţa anului? Ei bine, răspunsul îl pot găsi cu un search pe Google. Într-un an se pot purta nuanțele pastelate, spre exemplu blond rosé, blond somon, sau tunsori foarte scurte. Ce ne facem dacă  trendul nu ni se potriveşte? Întotdeauna le spun clienţilor: se poartă ce ne stă bine!

Video: Tunsoare - Cornel Lungu

Fell free to follow:

Facebook: https://www.facebook.com/corneliu.lungu.9?ref=br_rs

Snapchat:  corneliu.lungu