„Ceea ce nu trăiești la timp, nu mai trăiești niciodată.” Octavian Paler

Senină sau mai puțin senină, reconfortantă sau împovărătoare, îmbelșugată sau modestă, fiind una singură, viața pământească merită trăită cu profunzime în toate momentele ei. Deși este o afirmație pe care o acceptăm, o enunțăm și, de multe ori, se regăsește printre sfaturile pe care le dăm („viața merită trăită”), în ce măsură o aplicăm în viața noastră sau cât de mult o conștientizăm?

Prea puțin. Sunt unele momente ale existenței care sunt atât de apăsătoare, incerte și sărace în energie, încât sunt asociate cu nefericirea. Sunt momente pe care cu greu suportăm să le mai trăim, care ne stimulează nerăbdarea pentru viitor și pe care abia așteptăm să le depășim. Și dacă reușim să le depășim? Ce se întâmplă? Se spulberă? Se evaporă izvorul nemulțumirilor noastre?

Obișnuim să ne proiectăm fericirea în viitor și o condiționăm de realizarea unui ideal. Așteptăm mereu după un vis, după o poveste, sau chiar o persoană. Așteptăm mereu ceva ipotetic mai bun și sacrificăm clipele din prezent pentru acest „ceva” improbabil, poate chiar imposibil. Ne fugărim, ne autopersecutăm, trecem val-vârtej prin evenimentele majore ale existenței, trăind într-o nerăbdare infantilă a viitorului care, credem noi, va aduce odată cu el fericirea și pacea. Și, uite-așa, ne trezim la capătul zilelor, bătrâni și dezamăgiți că n-am trăit la timp ceea ce am ajuns să nu mai trăim niciodată.

AVENTURA CLICK

Dacă printr-un click ai putea ieși din temporalitate și să ajungi în momentele esențiale ale vieții, ai apăsa butonul? Dacă ai avea la dispoziție o telecomandă care să te ducă în mod magic în viitor, chiar și cu câteva ore, ai ezita s-o utilizezi? Dacă ați vizionat filmul Click, poate că realizați cât de mare este tentația.

Pe scurt, Michael, un arhitect suprasolicitat și absorbit de munca sa, are parte de un „cadou”: o telecomandă care să controleze viteza cu care se desfășoară evenimentele din viața lui. Mai precis, de fiecare dată când Michael avea disensiuni în familie, la serviciu, când trebuia să lucreze foarte mult sau oricând simțea presiune asupra lui, se folosea de telecomandă pentru a călători în viitor, bineînțeles, neavând alternativa de a se întoarce în prezent, actualul trecut, la lucrurile pe care n-a apucat să le trăiască.

Inițial, imposibilitatea de a se întoarce la lucrurile netrăite nu-l afectează, dimpotrivă, îi oferă un sentiment comod. De pildă, își programează telecomanda să-l teleporteze în momentul promovării, astfel se trezește, efectiv, cu 3 ani mai târziu. Însă, cu timpul, telecomanda capătă autonomie, preia din sentimentele și instinctele lui Michael și, de fiecare dată când simte o situație de criză, tensionantă sau incomodă, îl teleportează în viitor în mod automat. Michael devine neputincios în a decide la ce momente din viața lui vrea să participe sau pe care vrea să le piardă.

Cu ocazia unei dezamăgiri puternice, gadgetul îl duce cu 10 ani mai târziu, când devine președintele companiei la care lucrase cu sârguință, cu un mic inconvenient: este obez și divorțat. Încercând să obțină niște explicații de la fosta soție, este atacat de câinele acesteia, iar, în urma atacului, intră în comă. Datorită telecomenzii, se trezește după 6 ani, tot divorțat, dar cu o greutate medie de data aceasta. Michael are parte din nou de șocuri: nu-și mai recunoaște proprii copii, află că tatăl lui a murit fără ca el să fi apucat să-și ia rămas-bun, iar, la nunta fiului său, suferă un infarct când o aude pe fiica sa spunându-i „tată” actualului soț al femeii pe care o iubise și încă o mai iubea.

Click a fost un paradox pentru mine, prima comedie care m-a făcut să plâng. La sfârșitul vieții, Michael realizează cât de scurtă și lipsită de satisfacții a fost unica lui viață și, cu un aer de resemnare, trage o concluzie sfâșietoare: familia e pe primul loc.

* * * * *

„Toate își au vremea lor și fiecare lucru e sub ceruri își are ceasul lui” (Eclesiastul 3:1). Alte completări ar fi de prisos; atât mai am de spus: Fericirea nu e ACOLO, ci AICI ; nu ATUNCI, ci ACUM.

P.S. :În mod deliberat nu am specificat finalul filmului, tocmai pentru a vi-l putea recomanda.
Vizionare plăcută!