Țineam în mână contractul pe care îl semnasem cu cinci minute în urmă, iar inima îmi bătea la fel de puternic ca atunci când cerneala a început să atingă hârtia și degetele înca îmi tremurau. Un contract pentru un an întreg, în China, cu posibilitatea de a-l prelungi. Exact când mă întrebam ce ar fi mai bine să fac, unde să merg mai departe, ce decizie să iau în legătura cu cariera mea, această ofertă a venit în calea mea și era una pe care nu aveam de gând să o ratez. Era exact ce îmi doream!

Odată cu invitația de a lucra în China, în Guangdong, am început să fac pregătiri temeinice pentru ziua mult așteptată. Am început cursurile pedagogice, am completat fișa medicală, după o lungă serie de așteptări și programări, am scos cazierul, am făcut traducerile și am primit certificatul de profesoară. Singurul lucru care mai lipsea era diploma mea de licență, apoi calea mea era netedă. Eram liberă să îmi încep visul.

Sau poate încă nu?

Într-o zi m-am întors de la facultate mai devreme decât de obicei  și am deschis căsuța poștală în timp ce îmi sorbeam cu pofta ciocolata caldă. Am scanat repede titlurile e-mailurilor, până când am ajuns la cel scris cu litere mari, ca un semn de rău augur. Nu am apucat să citesc totul clar, literele se încețoșau, săream de la un cuvânt la altul, încercând să înțeleg în mintea mea ce voia să spună acea scrisoare lungă. Când în sfârșit am priceput sensul cuvintelor, lumea mea rămăsese cumva suspendată în aer, iar eu nu mai aveam capacitatea să percep viitorul în mod limpede. Aflam că visul meu ce abia începea, se termina brusc. Îmi pierdeam locul de muncă, planurile, visele și toți banii investiți, iar în această privință școala nu mă putea ajuta cu nimic. Guvernul din China schimbase legile,și începând cu luna septembrie doar vorbitorii nativi de limba engleză mai puteau preda acolo. Acest lucru mă excludea automat, fără drept de replică.  Castelul meu de nisip se dărâmase.

Zile și săptămâni la rând m-am simțit complet debusolată, derutată, fără să am capacitatea de a mă urni din loc, de-a lua inițiativa, de-a căuta ceva nou. Eram supărată pe guvern, pe viață, dar mai ales eram supărată pe Dumnezeu. Nu înțelegeam de ce îngăduise să primesc această ofertă, dacă El avea să mi-o ia înapoi?

Au trecut săptămâni bune până am început să caut noi posturi și să trimit scrisoarea de intenție și CV-ul. Indiferent unde găseam un post de profesoara într-o țară din Asia, acolo aplicam, fără ca măcar să citesc complet descrierea jobului. Oamenii din jur începeau să mă întrebe ce am de gând să fac, unde o să merg mai departe. La acest fel de întrebări nu puteam decât să mă blochez și să îmi doresc să se facă o gaură suficient de mare în pământ unde să mă pot ascunde. Am așteptat săptămâni la rând, fără ca ceva să se schimbe, timp în care începusem să mă izolez de prieteni și cunoscuți, tocmai pentru a evita tradiționala discuție despre „ce o să fac mai departe”.

 Apoi ofertele au început să reapară. Prima dată China, de data aceasta la o școală privată, apoi Thailanda…dar parcă nu era ce așteptam. Apoi am primit o ofertă din Vietnam. 
De când am primit oferta aceasta, am știut că acela este locul în care trebuie să ajung și am început să înțeleg de ce Dumnezeu plănuise să trec prin toată acea experiență debusolantă. Când am primit oferta de la școala din Vietnam, toate actele mele erau deja pregătite, lucru care mi-a luat în total aproximativ patru luni și pe care nu aș fi putut să-l fac în trei săptămâni, cât mai aveam până la începerea noului contract. Cum am știut că acela e locul meu? Pacea din interior a fost cea mai puternică dovadă în acest sens și sper ca timpul să îmi arate că am avut dreptate.

Visul meu acum începe…un vis care a început însă cu o dezamăgire. Experiența aceasta m-a învățat o lecție grozavă. Când Dumnezeu spune NU, o face pentru că are un plan mai bun pentru noi, pentru că El vede imaginea de ansamblu, în timp ce noi ne concentrăm doar pe imediatul prezent. El nu lasă niciun lucru la voia întâmplării și fiecare etapă prin care trecem are un scop. Oricât de disperată sau negativă ar părea o situație, dacă avem răbdare și încredere în El, vom primi ceva mai bun decât am sperat.