Și ție ca oricărui alt băiat îți place să fii în competiție cu altcineva sau cu altceva și desigur te simți bine când câștigi. Toate bune și frumoase – aparent nu e nimic rău în asta - dar există un conflict din care ar fi de dorit să nu mai ieși mereu învingător.Greu de înțeles și de acceptat asta de tine care ai fost obișnuit cu concurența, cu competiția, chiar și cu conflictul și mai ales cu victoria. Dar acum vreau să te concentrezi nu pe lupta pe care o duci cu echipa adversă sau pe cea cu amicul care ți-a “suflat” iubita, ori pe lupta ta cu părinții pe care trebuie să-i convingi că adolescența de azi e altfel decât cea de acum câteva decenii, ci concentrează-te pe lupta aceea pe care o duci cu tine zi de zi. Lupta de a păstra aparențele, de a ascunde ceea ce gândești, de a-i face pe alții să creadă despre tine că ești altceva decât ceea ce ești cu adevărat, încercarea ta disperată de a afla care ți-e drumul în viață, lupta ta cu sentimentele care te răvășesc și cu emoțiile pe care nu știi cum să le controlezi.  E vorba de acel conflict interior care te face să bați cu pumnul în masă sau să arunci cu obiecte în pereți atunci când ești singur. Când ești singur, pentru că atunci când sunt și alții în preajmă te străduiești să îți păstrezi sângele rece, mâinile în buzunar și fruntea sus.

Dacă tu crezi că pentru a fi bărbat trebuie să-ți refulezi sentimentele, să le ascunzi, atunci riști să trăiești permanent într-un conflict, pentru că duci o luptă permanentă cu tine și există riscul ca de multe ori să nu reușești să-ți strunești complexitatea de emoții și să fii biruit, cu consecințe tragice.

Fetele au mai puține probleme de acest fel pentru că ele sunt obișnuite să își dezvăluie emoțiile, suișurile si cobărâșurile. Fetele vorbesc unele cu altele despre dezamăgiri, despre frustrări, despre emoții. Și se lasă cu lacrimi, multe lacrimi…dar și cu o vindecare mai sigură. Băieții însă nu sunt obișnuiți și din păcate nici nu sunt încurajați să vorbească despre ceea ce îi supărără sau îi deranjează, despre ceea ce îi bucură sau îi duce la extaz. Ei vorbesc rar, mai degrabă se frământă singuri decât să devină vulnerabili. Asta spun specialiștii, așa că ești în tipare, dar trebuie să ieși din ele. Și pentru fete și pentru băieți, maturizarea psihologică vine atunci când se pot confrunta cu ceea ce îi deranjează, când înțeleg ce se întâmplă și găsesc o rezolvare.

Mai vulnerabil ești atunci cănd fugi de o problemă, decât când o confrunți.

Dacă te îndepărtezi de interacțiunea emoțională sinceră ratezi șansa de a fi liniștit sufletește și maturizat complet și sănătos.

Dacă ești băiat și stai ascuns ori îți camuflezi bine gândurile și sentimentele, ia în calcul propunerea aceasta: Ieși din carapace, din ascunzătoare; în jurul tău sunt (și) oameni care vor să te ajute, nu doar cei care te vor arăta cu degetul sau vor zâmbi în colțul gurii cu subînțeles, așa cum ți se pare (poate) ție. Stai de vorbă despre ceea ce te frământă, despre frici, despre eșecuri, despre lupte pe care te chinui să le porți de unul singur. Nu e o rușine să recunoști că ai o dificultate, dar poate duce la o tragedie personală să acumulezi dificultăți pe care nu îndrăznești să le exprimi. Nu e nimic rușinos sa ceri un sfat, să cauți un ajutor.

Cu cine poți vorbi? La cine poți apela?

În primul rând vorbeste cu părinții tăi. Nici nu știi căt de dor îi este mamei tale de tine, de tine “mic și neajutorat” care te prindeai cu toate puterea de fusta ei sau cât de mult și-ar dori tatăl tău să te sprijine, așa cum o făcea când te aruncai cu toată încrederea în brațele lui. Părinții sunt primii care ar dori să îți fie alături. Apoi, ai un profesor care te simpatizeză sau pe care îl admiri? Nu contează că îți predă geografie sau algebră, sigur se descurcă și să asculte frământări sufletești, să te ajute să faci lumină în sufletul tău bântuit de întrebări. Ai un amic mai mare, un unchi, un văr…experiența lor de viață îți poate fi de ajutor.

În drumul tău de a deveni bărbat, de a atinge idealul impus de alții, riști să pierzi ceva de neprețuit - capacitatea de a te cunoaște și de a te accepta așa cum ești și de a descoperi cine poți deveni. Îți va plăcea de tine, cel pe care îl vei găsi la finalul acestui drum. Trebuie doar să ai curajul să te deschizi, să te descoperi și să explorezi ceea ce întâlnești în cale.